Rolul Astrologului

Astrologia se găseşte în toate zilele ale tibetanilor, întotdeauna în relaţie cu viaţa spirituală.

În Tibet astrologul în cele mai multe cazuri este un lama, dar poate fi şi un călugăr sau un om lumesc. În marile instituţii ale mănăstirilor practica astrologiei a fost rolul călugărilor pentru a stabilii timpul favorabil de a practica anumite ritualuri, sau pentru întocmirea calendarului cu zilele comemorative şi religioase. Astrologi responsabili de a scrie almanahuri făceau şi prognoze anuale şi lunare ale vremii, de asemenea şi pentru agricultură.

Astrologul deseori împlinea şi rolul de mopa sau de proroc. În localităţile mai mici aceasta era îndeplinit de lama satului, la care se adresau săteni în diferite circumstanţe. Dacă s-a născut un copil, astrologul a întocmit harta şi a stabilit ce rituri sunt necesare de a fi practicate pentru a evita influenţele negative planetare şi pentru a proteja viaţa copilului.

Astrologul a jucat un rol important şi la ceremoniile de căsătorie: a verificat harta astrologică a cuplului şi le-a comparat. Dacă sentinţa era favorabil, reprezentanţi mirelui vizitau familia miresei cu „berea de suită”. În cazul în care acesta era acceptată de familie, urma o discuţie despre pregătirile necesară pentru nuntă. Pe urmă astrologul stabilea ziua favorabilă pentru ceremonia nunţi, pentru a se asigura de prosperitatea viitoare a familiei.

Astrologul îşi asuma şi rolul de meteorolog, făcând prognoza vremii secetoase sau plouase, bazându-se pe lună şi fazele lunare, luând în seamă şi alţi factori astrologici. Fermieri de obicei cereau astrologului prognoză privind recolta. Dacă ţipa a descoperit orice fel de ameninţare a prescris ritualuri pentru a recuceri graţia divinităţilor locali. Aceştia erau deseori practicate de el însuşi fiind maestru tantric

La momentul morţii a pregătit o hartă specială după regulile „horoscopul morţilor”, astfel a stabilit felul ceremoniei de înmormântare. După momentul morţii şi luând în evidenţa caracteristicile astrologice ale decedatului a stabilit clipa în care el trebuia dusă în afara casei, direcţia şi modul în care trebuia săvârşită ritualul.

Preliminările înmormântării le practicau în armonie cu elementele: Aer (tăierea cadavrului şi oferirea acestuia la vulturi); Foc (rug, incinerare); Pământ (îngropare); Apă (scufundare în râu).”Înmormântarea în Cer” a fost cea mai practicată în zonele unde se ducea lipsă de lemn şi de pământ fin. Incinerarea este foarte rară şi a fost susţinut doar pentru capii religiei, iar celelalte două moduri de înmormântare erau de drept exclusive. Anumiţi venerabil lamaşi erau îmbălsămaţi în sare, şi corpul lor deveneau relicve.

Credeau că dacă nu urmăresc procedura de înmormântare potrivită, atunci influenţele nefavorabile al acestuia cum ar fi, boală, sărăcie, şi astfel de probleme vor cădea pe familia decedatului.

Studiul astrologic făcea parte şi din instruirea medicilor. Medicul trebuia să cunoască clipa cea mai favorabilă pentru prepararea şi utilizarea medicamentelor.

Rolul activ al Astro-practicantului Tibetan în comunitatea sa este prezent în timpul evenimentelor speciale ale vieții, cum ar fi: nașterea unui copil, la căsătorie, când o boală nu cedează la un tratament obișnuit, în cazul morții. De asemenea astrologii sunt consultați în timpul unor schimbări majore, cum ar fi începerea unei afaceri, mutarea într-o casă nouă, planificarea unei călătorii, etc.

Astrologul Tibetan folosește astrologia elementelor pentru a construi o harta natală (horoscopul nașterii), o hartă de compatibilitate, predicții anuale (horoscopul anului), hartă medicală și harta morții.